Mai multe despre activități didactice

Pedagogie din diferite puncte de vedere

(DOC) Statutul de stiinta al pedagogiei | Alexandra Ciac - autopermis.ro

Obiectul de studiu al pedagogiei este educaţia. Educaţia reprezintă unul dintre domeniile de cunoaştere cu mari implicaţii în vastul proces al dezvoltării umane şi sociale. Pedagogia şi educaţia au evoluat relativ disincronic la începuturi. Educaţia, în formele sale primare, a apărut odată cu omul şi cu primele comunităţi umane organizate. Pedagogia în fapt ideile pedagogiceca reflecţie teoretică asupra educaţiei a apărut mai târziu, din nevoile generate de practica educaţională, în primul rând.

Constituirea unor sisteme de gândire pedagogică reprezintă una dintre perioadele cele mai semnificative în evoluţia pedagogiei.

ce înseamnă dioptrii cu miopia

Ele constituie debutul afirmării pedagogiei ca domeniu de cunoaştere autonom. După modelul marilor sisteme filozofice, sistemele de gândire pedagogică se caracterizează prin efortul de coagulare într-un tot unitar a ideilor despre educaţie acumulate până atunci şi prin încercarea da a le conferi acestora o justificare şi o argumentare teoretică, chiar dacă insuficientă şi, uneori, fragmentată şi unilaterală.

Ele se înscriu într-o relativă continuitate cu acumulările de până atunci, dar principala lor 1 caracteristică este discontinuitatea şi chiar ruptura epistemologică faţă de perioadele anterioare. Definim în general ştiinţa ca fiind un corpus de teorii şi legi cu valoare explicativă referitoare la un anumit domeniu al realităţii.

pu-erh pentru vedere ceea ce înseamnă viziune minus 1 5

Primul considera că pedagogia este o ştiinţă bazată pe etică şi psihologie şi al doilea vorbea de norme şi principii.

KANT considera că pedagogia este ştiinţa pentru că e bazată nu numai pe filozofie ci şi pe artă.

Ceea ce nu a fost studiat în pedagogie. Ce e într-un nume? Cele mai noi abordări și oportunități

Dar nu era suficient pentru a deveni o ştiinţă. Statutul de ştiinţă este dat de analiza ştiintifica a datelor educationale. Acest lucru s-a realizat odată cu primele studii asupra copilului şi mai apoi cu studiile care au evidenţiat în sociologie mecanismele dezvoltării sociale. Astfel, primele laboratoare de psihologie experimentală unde au lucrat Wundt, Ribot, Binet, Lay, Meuman, Crisman; Claparede si Decroly şi apoi cercetarile sociologice ale lui Durkheim si teoriile dezvoltate de J.

Dewey au construit pas cu pas ştiinţa pedagogiei. Complexitatea fenomenului educaţional şi diversitatea sarcinilor şi provocărilor cărora pedagogia contemporană trebuie să le facă faţă au determinat necesitatea consolidării caracterului interdisciplinar al pedagogiei.

Caracterul interdisciplinar al pedagogiei şi constituirea acesteia într-un sistem de ştiinţe ale educaţiei sunt pedagogie din diferite puncte de vedere în măsură să conducă la corelarea teoriei pedagogice cu comandamentele sociale ale comunităţii dar şi cu posibilităţile şi aspiraţiile celor care se educă, la asigurarea unei congruenţe logice între premisele biologice, sociale, psihologice, etice şi filosofice ale educaţiei şi la creşterea capacităţii de restructurare a pedagogiei în acord cu evoluţia ştiinţei şi a societăţii în general.

Pedagogia apare ca ştiinţă pozitivă care are în vedere realul concret, fenomenele observabile şi cauzele explicabile.

Pedagogie din diferite puncte de vedere

În acelaşi timp, ea intră în sfera domeniului filosofic prin reflexiile asupra valorii şi prin prezenţa finalităţilor educaţionale C. Complexitatea domeniului cercetat şi incapacitatea abordărilor tradiţionale de a răspunde unor probleme noi legate de fenomenul neîncredere suspiciune gelozie au condus la crearea unor ansambluri ideatice interdisciplinare — ştiinţele educaţiei.

Pedagogia reprezintă ştiinţa de sinteză a educaţiei, iar procesul dezvoltării sale interne a condus la constituirea disciplinelor pedagogice sau a ramurilor pedagogiei. Acestea pot fi grupate în trei categorii: 1 după nivelul de instituţionalizare al educaţiei: pedagogia preşcolară, pedagogia şcolară, pedagogia profesională, pedagogia militară, pedagogia religioasă, pedagogia învăţământului superior, pedagogia adulţilor, defectologia sau psihopedagogia specială etc.

Pedagogia este ştiinţa educaţiei, care studiază esenţa şi trăsăturile fenomenului educaţional, scopul şi sarcinile educaţiei, valoarea şi limitele ei, conţinutul, principiile, metodele şi formele de desfăşurare a proceselor educaţionale. Statutul pedagogiei de ştiinţă a educaţiei reflectă complexitatea obiectului de cercetare activitatea de formare şi dezvoltare pedagogie din diferite puncte de vedere a personalităţii umane analizat din pedagogie din diferite puncte de vedere perspective istorice şi metodologice.

Din perspectiva sistemică a educaţiei pedagogia este plasată la intersecţia dintre ştiinţele umane, sociale şi cognitive. Pedagogia acţionează astfel la nivelul unui sistem deschis care presupune înţelegerea educaţiei în contextul unor relaţii permanente cu mediul, relaţii de conexiune inversă internă pozitivă.

Pedagogia poate răspunde provocărilor culturale şi etice ale dezvoltării tehnologice, fiind angajată într-o operă formativă deschisă, necesară pentru echilibrul societăţii. Ea poate fi plasată alături acuitatea vizuală 8 0 alte ştiinţe angajate în studiul unor activităţi din domeniul politicii, comunicării şi sănătăţii, domenii socio-umane care solicită cercetări de ordin disciplinar, intradisciplinar, interdisciplinar, transdisciplinar, pluridisciplinar.

plus cinci viziuni mijloace pentru îmbunătățirea vederii la bătrânețe

Pe lângă statutul de ştiinţă s-a încercat conturarea şi a statutului de artă a pedagogiei. Argumentul care venea să susţină o astfel de opinie era acela că pedagogia urmăreşte să adapteze principiile şi strategiile pedagogice la particularităţile de vârstă şi individuale ale tinerelor generaţii la condiţiile efectuării actului instructiv-educativ cu măiestrie şi cu tact. Bontaş,p. La întrebarea dacă pedagogie din diferite puncte de vedere este o artă oferim răspunsul dat de C.

Cucoşp. Pedagogul este uneori şi educator, şi devine un artist în momentul în care, desfăşurând actul educaţional dovedeşte capacitatea de adaptare a activităţii educaţionale la cele mai diverse situaţii. Astfel, poate fi argumentată afirmaţia unor specialişti care consideră că nu se pot oferi 7 soluţii sau reţete pedagogice pentru diferite situaţii. Soluţia pedagogică constă în intervenţia educativă realizată în concordanţă cu contextul respectiv, având ca finalitate rezolvarea situaţiei-problemă.

Pedagogia este ştiinţa socioumană care studiază educaţia la nivelul funcţiei şi a structurii sale specifice prin metodologii de cercetare specifice, care vizează descoperirea şi valorificarea unor legităţi, principii şi norme de acţiune specifice. Abordarea problemelor fundamentale ale pedagogiei presupune explicarea şi înţelegerea conceptelor de bază ale domeniului, care pot fi aplicate, analizate, sintetizate, apreciate critic la nivelul ştiinţelor educaţiei considerate fundamentale.

În acest domeniu putem include: 1 Teoria generală a educaţiei care include disciplinele propuse în planul de învăţământ al facultăţii, colegiului sau liceului de specialitate sub numele de Fundamentele pedagogiei şi Teoria educaţiei ; 2 Teoria generală a instruirii care include disciplina propuse în planul de învăţământ al facultăţii, colegiului sau liceului de specialitate sub numele de Didactica generală sau de Teoria şi metodologia instruirii ; 3 Teoria şi metodologia curriculumului — are ca obiect de studiu specific: proiectarea, realizarea şi dezvoltarea activităţilor de educaţie şi instruire organizate la nivelul sistemului şi al procesului de învăţământ; 4 Teoria şi metodologia cercetării pedagogice — are ca obiect de studiu specific: evidenţierea fundamentelor epistemologice ale domeniului şi a strategiilor de inovare necesare la nivelul activităţilor organizate la nivelul sistemului şi al procesului de învăţământ.

Tranziţia de la pedagogie la ştiinţele educaţiei s-a produs relativ lent. Utilizarea pluralului « ştiinţe ale educaţiei » precedată de denumiri ca « ştiinţa pedagogică » sau « ştiinţa educaţiei » nu indica, laînceputuri, o schimbare sau o ruptură epistemologică.

La baza utilizării acestei denumiri în faza iniţială au stat două raţiuni.

test de acuitate vizuală acasă îmbunătăți vederea unde

Mai întâi, încercarea de delimitare de pedagogia experimentală, care deşi era la modă, nu avea o recunoaştere universitară deplină, ceea ce impieta asupra statutului academic al pedagogiei în universităţi. În al doilea rând, denumirea de ştiinţe ale educaţiei era resimţită ca o contribuţie la legitimarea ştiinţifică a pedagogiei, un fel de « rang de nobleţe » necesar pentru recunoaşterea şi acceptarea pedagogiei în câmpul ştiinţelor. Astăzi, denumirea de ştiinţe ale educaţiei este determinată de raţiuni epistemologice.

Faptul educaţional implică abordări simultane sau succesive ale unor aspecte cum sunt finalităţile şi obiectivele educaţiei, procesele de instruire, caracteristicile proceselor de învăţare şi socializare a elevilor la diferite vârste, fundamentele epistemologice şi psihopedagogice ale curriculumului, premisele biopsihologice şi socio-culturale ale educabilităţii etc.

În al doilea rând, evoluţiile din câmpul ştiinţelor spre interdisciplinaritate şi integrare, constituie un alt argument solid pentru structurarea unui nou corpus de cunoştinţe pe care să-l denumim « ştiinţe ale educaţiei ».

Prin ştiinţe ale educaţiei desemnam deci ansamblul disciplinelor ştiinţifice care studiază parţial sau integral faptele şi situaţiile educaţionale, condiţiile lor de manifestare şi de funcţionare. Complexitatea fenomenului educaţional a determinat diversificarea pedagogiei ca ştiinţă, ajungându-se la un corpus sau sistem de ştiinţe ale educaţiei.

Relaţia pedagogiei cu alte ştiinţe Relaţia pedagogiei cu alte ştiinţe scoate în evidenţă contribuţia pe care diversele ştiinţe şi-o aduc la înţelegerea fenomenului educaţional. Această relaţie se manifestă pe două planuri complementare. Unul presupune explicarea mai profundă a educaţiei cu ajutorul rezultatelor altor ştiinţe.

Celălalt plan vizează utilizarea unor instrumente de cercetare specifice altor ştiinţe pentru investigaţia domeniului educaţional.

Psihologia ca ştiinţa vieţii psihice umane, alături de alte ştiinţe psihologice contribuie la fundamentarea psihologică a acţiunii educaţionale. Ştiinţele psihologice oferă pedagogiei informaţii în legătură cu particularităţile de vârstă şi individuale ale copilului, cu mecanismele psihologice ale procesului de învăţare etc.

Cu sociologia care studiază procesele şi fenomenele sociale, a legilor, a relaţiilor interumane şi a instituţiilor, pedagogia stabileşte raporturi de interferenţă prin metode şi prin obiectul de studiu. Din filosofie, pedagogia a preluat reflecţiile asupra instruirii şi educaţiei. Cu etica, disciplină filosofică care studiază teoria şi practica moralei, normele, legile şi valorile morale, pedagogia se interferează în primul rând ptoza palpebrala congenitala teoria şi practica educaţiei morale.

Statutul de stiinta al pedagogiei

De estetică, disciplina filosofică care studiază esenţa, legităţile, categoriile fenomenului estetic natural, social, al artei, atitudinile de reflectare, contemplare, valorizare şi creare a fenomenului estetic, pedagogia are nevoie pentru a fundamenta conţinutul şi modalităţile de realizare a educaţiei estetice. Antropologia este disciplina care studiază omul ca organism şi comportament în contextul social, economic, cultural.

Pedagogia se află în relaţii în special prin subdisciplinele: antropologia culturală, antropologia educaţională. Cu istoria, pedagogia se află în relaţie pentru că studiul fenomenelor istorice se corelează constant cu analize de ordin cultural, educaţional.

Pedagogia se foloseşte de logica pură sau formală, de logica întrebărilor, de logica deontică.

  • Ceea ce nu a fost studiat în pedagogie. Ce e într-un nume? Cele mai noi abordări și oportunități
  • Sisteme de educație pentru deficiențe de vedere
  • Test ocular în nevinnomyssk
  • Viziunea 0 5 e ca
  • Pedagogie din diferite puncte de vedere
  • Dictate în limba rusă.

Pe de altă parte, pedagogia şi-a diversificat registrul relaţiilor cu alte domenii ştiinţifice şi, pe această cale, s-au constituit noi domenii pluri şi interdisciplinare printre care: psihologia educaţiei, sociologia educaţiei, antropologia educaţiei, filozofia educaţiei, economia şi planificarea educaţiei, politici educaţionale s. Bontaş, I. Cristea, S. Litera Internaţional, Chişinău-Bucureşti. Cucoş, C. Macavei, E. Marga, A. Nicola, I. Văideanu, G.