Despre supraom şi neom

Vedere de supraom

Despre supraom şi neom 1.

vedere de supraom viziune minus 3 cum se tratează

Critica supraomului Există cel puţin trei argumente împotriva supraomului nietzschean, din perspectiva cioraniană. Cu alte cuvinte, după Cioran, supraomul este un fel de zeu, un fel de idol şidole, Götzeţ şi anume o fiinţă care are mai multe în comun cu planul divinităţii decât cu îmbunătățirea vederii în glaucom strict uman.

Supraomul și victima - Dilema veche

Deci, este supraomul divin sau uman? Probabil, ambele: supraomul poate fi văzut ca un transgresor, ca o fiinţă care trece dincolo de sine însăşi, în timp ce rămâne simultan o creatură care are mai multe în comun cu sângele şi viscerele acestei lumi decât cu substanţa fantastică şi utopică a divinităţii.

Scriitorul român de expresie franceză îl critică pe filosoful german din pricina intuiţiei sale — crede el — deficitare, sugerând că Nietzsche n-ar fi inventat noţiunea de supraom dacă ar fi cunoscut cu adevărat natura umană. Dacă ar fi ajuns la vârsta lui Cioran 62 de ani la publicarea scrierii Despre neajunsul de a te fi născutNietzsche ar fi renunţat la pseudo-umanismul şi la nihilismul său şi ar fi devenit un sceptic mizantrop.

Toate acestea sunt discutabile şi desigur imposibil de dovedit.

vedere de supraom Am viziune minus 2 dioptrii

Poate că scriitorul german, dacă ar fi evitat căderea sa mentală, ar fi devenit mai radical la bătrâneţe şi ar fi descoperit o nouă pasiune în interioritatea sa, la fel ca poeţii contra-culturali Allen Ginsberg şi Charles Bukowski, care şi-au păstrat spiritul tânăr şi au fost la fel de angoasaţi şi nesatisfăcuţi în opera lor târzie.

Poate Nietzsche ar fi scris la 60 de ani o Contra-istorie a filosofiei, după Ecce Homo şi mult înainte de Michel Onfray.

Critica supraomului Există cel puţin trei argumente împotriva supraomului nietzschean, din perspectiva cioraniană.

Poate că ar fi scris un roman în spiritul Învierii lui Tolstoi, dacă ar fi avut timp să îmbătrânească. Nu sunt — deci — de acord cu ipoteza cioraniană privind anestezierea spiritului rebel al lui Nietzsche.

„Sînt vechi, domnule!" (I.L. Caragiale)

Or, viciile oamenilor sunt incomparabil mai rele. Critica cioraniană este reacţionară, dispreţuind ideea de evoluţie istorică.

Find The Odd Emoji One Out - Spot The Odd Object One Out - ONLY A GENIUS CAN SOLVE THIS IN 15s!

Pentru a pune problema în termeni nietzscheeni, un om este o operă de artă comparativ cu o maimuţă. Cu toate acestea, el este, de asemenea, un diavol faţă de o maimuţă ingenuă, adormită în noaptea spiritului. Dacă Cioran ar fi fost în situaţia lui Adam, el ar fi refuzat să se atingă de mărul cunoaşterii şi ar fi rămas în Grădina Eden pentru totdeauna.

Meniu de navigare

În acest context, pentru a folosi o intuiţie nietzscheană, atunci când condamnăm supraomul facem de fapt lobby maimuţei; când ne pronunţăm în favoarea inocenţei, promovăm şi servitutea. Să fim oneşti: viciile supraomului sunt înfiorătoare, ce spunem despre virtuţile sale? Această observaţie cioraniană este de bun simţ şi poate fi reformulată astfel: atunci când încerci să te autodepăşeşti, sperând să atingi excelenţa, fii atent să nu pierzi contactul cu energia umană fundamentală, veghează să nu devii subom.

Altfel spus, este destul de dificil să fii o fiinţă umană; este periculos să-ţi doreşti să devii sublim sau măreţ.

Moralitatea supraomului[ modificare modificare sursă ] Nietzsche a definit moralitatea stăpânilor drept moralitatea celor cu voința puternică.

Dacă prea multă fiinţă produce stagnare, prea multă devenire ne aduce în vecinătatea haosului. Care este pericolul?

vedere de supraom cum să antrenezi ochii hipermetropi

Cu alte cuvinte, omul care tinde spre supraom dar a fost învins în căutarea sa, pierzându-şi umanitatea şi excelenţa dorite, ar putea cădea în afara umanităţii, devenind neom. Dar ce ar fi spus Privarea de vedere despre neomul cioranian? Supraomul şi neomul în faţa autenticităţii şi a morţii Putem defini minimal autenticitatea ca testul propriei noastre individualităţi, ca fidelitate faţă de noi înşişi.

O menţiune aparte în studiul naţionalismului german meritã concepţia lui Nietzsche, care a influenţat decisiv formarea mitului germanic.

La un anumit nivel, să fii autentic înseamnă să fii asocial. Cum am putea caracteriza supraomul ţinând cont de cele două componente ale autenticităţii, autonomia şi auto-creaţia? Supraomul este autentic pentru că trebuie vedere de supraom creeze destinul în puritatea imanenţei şi în absenţa lui Dumnezeu, sursa de legitimare anterioară. El este forţat să se auto-creeze ca nouă fiinţă, care se va rupe radical de tiparul deja menţionat al chipului şi asemănării.

Dacă supraomul este autentic, să ne grăbim să postulăm inautenticitatea pentru neom?

vedere de supraom restaurarea tratamentului vizual

Dacă supraomul ar constitui alteritatea mai înaltă a omului, subomul vedere de supraom putea fi alteritatea mai joasă a omului sau vedere de supraom chiar alteritatea alterităţii, o radicală alteritate greu de imaginat. Dar poate că este greşit într-un mod fundamental să concepem neomul prin lentilele hermeneutice ale supraomului.

Dacă am transcende umanitatea şi am deveni supraoameni, fiinţe absolute ale distrugerii şi nihilişti activi, tot am avea o regiune pentru transformarea noastră: am deveni zei alternativi, probabil fiinţele umane ale viitorului, post-oamenii cu implanturi digitale şi componente mecanice, care ne-ar îmbunătăţi abilităţile cognitive şi nu numai.

Devenim ceva pentru care nu există nume pentru că neomul este doar o aproximare. Când aceste două versiuni de post-oameni înfruntă moartea, ce se întâmplă cu ele?

  • Omul și supraomul - Wikipedia
  • supraom - Wikționar

Trebuie să spunem că ne referim la moartea existenţială, una separată de vulgarităţile fenomenului biologic. O anumită fiinţă umană şi chiar o anumită formă de divinitate trebuie să dispară pentru ca supraomul să fiinţeze.

Altfel spus, supraomul va ucide umanitatea şi chiar divinitatea potenţială din sine, pentru a deveni cel care este. Această moarte ar putea deveni o condiţie existenţială pentru fiinţele din post-istoria viitoare: ele trebuie să treacă dincolo de ele însele pentru a deveni divinităţi alternative. Neomul este condamnat la viaţă eternă pentru că existenţa lui înseamnă moarte. Unul este creat pentru o viaţă moartă, celălalt pentru o existenţă fără moarte.