Scara vizuala umana de la 1. Magnitudine aparentă - Wikipedia
Conținutul
Istoric[ modificare modificare sursă ] Prima clasare a stelelor în funcție de strălucirea lor își are obârșia în Antichitate în care, în secolul al II-lea î.
Până în secolul al XIX-leanoi scări și niveluri intermediare au fost adăugate, puțin diencefal și viziune puțin, scării odată cu îmbunătățirea instrumentelor de observare. Astfel, în aniicatalogul Bonner Durchmusterung număra Dar această clasare poate varia foarte mult după judecata observatorilor și, odată cu multiplicarea numărului stelelor și cataloagelor acestora, a devenit necesar să se găsească un procedeu de observare mai puțin subiectiv.
Mai multe tehnici au fost puse la punct, dintre care una dintre cele mai utilizate este fotometrul : el convertește luminozitatea în curent electric care este apoi comparat cu valori etalon. În ciuda acestei tehnici, diferențele rămân prea mari: a unsprezecea mărime la Friedrich Georg Wilhelm von Struve corespundea celei de-a optsprezecea mărimi la John Herschel și trebuia să se găsească o lege a varierii luminozității aștrilor.
El a remarcat că o stea de primă magnitudine este de de ori mai strălucitoare decât o stea de magnitudinea a șasea. Această nouă scară logaritmică respectă o proprietate fiziologică a ochiului privitoare la sensibilitatea acestuia la lumină legea Weber-Fechner.
Această scară conduce la reclasificarea unui număr de vreo douăzeci de stele de primă magnitudine SiriusVegaBetelgeuse Dar apoi astronomii și-au dat seama că Steaua Polară este o stea variabilă și au ales ca nouă referință steaua Vega cu o magnitudine de 0.
